Partea Întunecată A Meditației Despre Care Nu Vorbește Nimeni

Partea Întunecată A Meditației Despre Care Nu Vorbește Nimeni

Beneficiile Meditației

Cu toții auzim constant despre beneficiile meditației. Cei care au disciplina practicii regulate sunt recompensați cu un control îmbunătățit al undelor cerebrale cunoscute și ca frecvențe alfa, ceea ce conduce la o mai bună concentrare și poate ajuta la ușurarea durerii. Pe lângă calmarea minții și a corpului, meditația poate de asemenea să ajute la reducerea markerilor de stress și la atenuarea tulburărilor de anxietate. Numeroase studii riguroase care sprijină afirmații precum cele de mai sus au convins terapeuți, cadre medicale și lideri spirituali să accepte potențialul benefic al meditației.

Deși avantajele menționate mai sus le sunt bine cunoscute atât practicanților de meditație contemporani cât și celor din vechime, aceștia au știut dintotdeauna și că practica meditației nu presupune doar pace, iubire și licăriri de beatitudine. Șezând în postura de meditație Zen și concentrat asupra celui de-al treilea ochi, practicantul poate întâmpina emoții extrem de neplăcute și tulburări fizice sau psihice.

Studii Asupra Efectelor Meditației

Budismul Zen are un cuvânt pentru percepțiile deformate care pot apărea în timpul meditației: makyo, care combină cuvintele japoneze pentru „diavol” și „lume obiectivă”. Philip Kapleau, regretatul maestru Zen american, a descris cândva confruntarea cu makyo drept „un proces de dragare și curățare care eliberează experiențe stresante în straturile profunde ale minții.”

“Această latură solicitantă și uneori intens deranjantă a meditației este rar menționată în literatura științifică.

Cu toate acestea, “această latură solicitantă și uneori intens deranjantă a meditației este foarte rar menționată în literatura științifică”, spune Jared Lindahl, profesor vizitator de studii religioase la Universitatea Brown, care are un interes pentru neuroștiință și budism.

Alături de Willoughby Britton, psiholog și profesor asistent de psihiatrie la Brown, cei doi practicanți de meditație au fost co-autori ai unui studiu care documentează și creează o taxonomie pentru variata fenomenologie a meditației. Lucrarea, publicată în Plos One, este începutul unei serii de studii. “Doar pentru că ceva este pozitiv și benefic nu înseamnă că nu ar trebui să fim conștienți de o gamă mai largă de efecte posibile pe care le poate avea”, spune Lindahl.

În desfășurarea activității de cercetare, cei doi au intervievat 60 de practicanți ai meditației budiste occidentale și au observat că toți au întâmpinat provocări în timpul practicii. Aceștia au inclus atât începători, cât și profesori de meditație, mulți dintre ei acumulând peste 10.000 de ore de experiență în meditație în decursul vieții lor. Toate aparțineau fie tradițiilor Theravāda, Zen sau Tibetane.

Provocările Meditației

Cercetătorii au identificat 59 de tipuri de experiențe neașteptate sau nedorite, pe care le-au clasificat în șapte domenii: cognitiv, perceptual, afectiv (legat de stări de spirit), somatic, conativ (legat de motivație), sentiment de sine și social. Printre experiențele descrise s-au numărat sentimentele de anxietate și frică, tresărirea involuntară, insomnia, un sentiment de detașare completă de emoții, hipersensibilitate la lumină sau sunet, denaturarea timpului și spațiului, greață, halucinații, iritabilitate și retrăirea traumatismelor din trecut. Nivelurile asociate de suferință variau de la „ușoară și tranzitorie, la severă și de durată”, potrivit studiului. Cei mai mulți nu și-ar imagina că aceste reacții adverse s-ar putea ascunde în spatele perdelelor imprimate cu lotus din centrul local de meditație.

Cu toate acestea, respondenții la sondaj nu au perceput în mod necesar fiecare eveniment non-euforic ca fiind negativ. De fapt, spune Britton, ea și Lindahl au evitat în mod deliberat cuvântul „ostil” în studiul lor din acest motiv. În schimb, au ales termenul „provocator”, ceea ce a surprins mai bine interpretările variate ale experiențelor practicanților de meditație. De exemplu, o persoană care a plecat dintr-o tabără de meditație simțindu-se „foarte extinsă și foarte unificată cu alte persoane din lume” ar fi putut găsi unitatea lor cu universul ca o distragere odată ce s-a întors acasă. (Este dificil, dar nu tragic.)

Scopul studiului a fost să caute modele în relatările comune ale reacțiilor nedorite. Cine se lovește de obstacole neașteptate? Care este setul unic de factori implicați? În ce moduri îi ajută profesorii pe elevii care întâmpină astfel de dificultăți? (Și dacă dau vina pe demonii interiori sau poate pe ceva ce au mâncat la prânz?) Răspunsurile, care mai necesită cercetări viitoare, pot fi într-o zi relevante pentru modul în care meditația este folosită ca terapie.

Sursa articol: qz.com

Add Your Comment